Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor enumeră abaterile pentru care magistraţii răspund disciplinar.
Procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru abaterile prin care se aduce atingere prestigiului instituţiei.
Pentru săvârşirea de abateri, legea prevede aplicarea de sancţiuni disciplinare.
În cazul procurorilor acţiunea disciplinară se exercită de consiliile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii formată dintr-un membru al Secţiei pentru procurori şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori.
Comisia de disciplină poate fi sesizată în legătură cu abaterile disciplinare ale procurorilor de orice persoană interesată sau se pot sesiza din oficiu.
În vederea exercitării acţiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile, care se efectuează de inspectori din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori.
Ascultarea şi verificarea apărărilor procurorului cercetat sunt obligatorii.
Rezultatul verificărilor prealabile se înaintează comisiei de disciplină în termen de 60 de zile de la înregistrarea sesizării la Consiliul Superior al Magistraturii.
Dacă consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale, comisia de disciplină sesizează Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii pentru judecarea acţiunii disciplinare.
Hotărârile secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la completul de 9 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Hotărârea prin care se soluţionează recursul este irevocabilă.
În cazul excluderii din magistratură, hotărârea irevocabilă se transmite Preşedintelui României, în vederea emiteri decretului de eliberare din funcţie.
1.Răspunderea civilă a procurorilor
Legislaţia română reglementează expres un singur caz în care poate fi angajată răspunderea civilă a procurorului şi anume cel al reparării pagubei produse prin condamnarea sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept. Conform art.504 Cod de procedură penală, orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârşit fapta imputabilă ori că acea faptă nu exista. Acelaşi lucru este valabil şi pentru persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior, pentru motivele arătate, a fost scoasă de sub urmărire penală sau a fost achitată.
În cazul în care reclamantului i s-a acordat despăgubirea solicitată, statul are, potrivit art.507 Cod de procedură penală, acţiune în regres împotriva aceluia care cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă a provocat situaţia generatoare de daune.
În acelaşi sens sunt şi prevederile art.98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor.
2.Răspunderea penală a procurorilor
Pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea magistraţilor, legea a instituit măsuri de protecţie a acestora, inclusiv a magistraţilor procurori, împotriva antrenării lor abuzive în procese penale şi proceduri viciate de eventuale presiuni politice ori de altă natură.
De menţionat, în acest sens, că cea mai importantă măsură de protecţie o constituie stabilirea unei competenţe speciale de urmărire penală şi de judecare a infracţiunilor comise de procurori şi de judecători.
Conform art. 88/1 alin.(1) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
Magistraţii nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi, arestațipreventiv sau arestaţi la domiciliu fără încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii.
